ASOCIATIA VICTIMELOR MAGISTRATILOR DIN ROMANIA SI ALTII vs. ROMANIA – Incalcarea Art. 11 din Conventie, privind libertatea de intrunire si de asociere: „Ingerinta nu poate fi considerata necesara intr-o societate democratica”

In cauza Asociatia Victimelor Magistratilor din Romania si altii contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 11 din Conventie, privind libertatea de intrunire si de asociere.

Curtea a examinat daca ingerinta in cauza – si anume, refuzul instantelor nationale de a inscrie Asociatia Victimelor Magistratilor din Romania – corespunde unei „nevoi sociale stringente” si daca a fost "proportionala cu scopul legitim urmarit".

Judecatorii europeni au constatat ca motivele invocate de autoritatile nationale pentru a refuza inscrierea asociatiei reclamante nu erau nici intemeiate si obligatorii, si nici determinate de "nevoi sociale stringente".

>>Hotararea CEDO in cauza Asociatia Victimelor Magistratilor din Romania si altii contra Romaniei (cererea nr. 47732/06; Sectia a III-a, 14 ianuarie 2014)

>>Hotararea CEDO in cauza Asociatia Victimelor Magistratilor din Romania si altii contra Romaniei (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

Extras din hotarare:

"Curtea remarca, in primul rand, ca in ce priveste sustinerea ca asociatia reclamanta a fost inactiva inainte de solicitarea inscrierii, instantele nationale si-au intemeiat refuzul referitor la cererea reclamantei exclusiv pe baza actului constitutiv si a statutului acesteia, in conformitate cu dispozitiile generale ale art. 40 alin. (2) din Constitutie. Prin urmare, Curtea va retine doar aceste acte ca baza de evaluare pentru a stabili daca ingerinta in cauza a fost necesara.

Curtea observa ca instantele interne s-au referit in mod repetat, in motivarea acestora, la scopurile asociatiei ca fiind, in principal, neconstitutionale si nelegale (supra, par. 6-8).

In continuare, instantele nationale nu au considerat necesar sa-i ofere asociatiei reclamante posibilitatea de a-si modifica statutul sau; in opinia acestora, orice modificare ar fi alterat chiar esenta asociatiei, care era aceea de a incuraja nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive, de a eroda imaginea sistemului judiciar, pe scurt, de a se opune sistemului judiciar, in paralel cu arogarea unor competente care apartin in mod exclusiv autoritatilor nationale (supra, par. 6).

Desi este de acord ca increderea publica in sistemul judiciar reprezinta un aspect extrem de important, Curtea nu este totusi convinsa de calificarea oferita prin hotararile nationale scopurilor emanand din statutul potentialei asociatii; mai mult, Curtea considera ca motivarile instantelor interne s-au intemeiat pe banuieli privind adevaratele intentii ale membrilor fondatori ai asociatiei si activitatile in care acestia ar putea fi implicati dupa inceperea functionarii (a se vedea, mutatis mutandis, Sidiropoulos si altii, citata anterior, par. 46, si Bozgan, citata anterior, par. 23).

Circumstantele de fapt in prezenta cauza sunt diferite de cele din cauza Bota impotriva Romaniei, in care Curtea a considerat proportionala dizolvarea unei asociatii care includea, printre scopurile sale statutare, 'infiintarea de barouri' si ai carei membri au desfasurat in mod efectiv activitati care tineau de competenta exclusiva a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.

In prezenta cauza, nu reiese ca dispozitiile statutare ale asociatiei reclamante contineau vreun indiciu ca scopul acesteia era de a infiinta astfel de organizatii sau structuri paralele care puteau aduce atingere institutiilor statului. Dimpotriva, clauzele relevante se refera la promovarea cooperarii intre membrii asociatiei si 'organizatii sau persoane fizice recunoscute de lege care protejeaza drepturile si interesele acestora' (supra, pct. 8).

In plus, Curtea retine ca legislatia nationala prevede posibilitatea dizolvarii unei asociatii in cazul in care se dovedeste ca scopurile sale sunt contrare ordinii publice sau ca aceasta functioneaza contrar dispozitiilor sale statutare (a se vedea, mutatis mutandis, Bozgan, citata anterior, par. 36).

In ceea ce priveste motivarea tribunalului privind modul cum era stipulata in statut destinatia bunurilor, Curtea retine, pe de o parte, ca acest aspect a fost invocat pentru prima data in recurs, iar pe de alta parte, nu a fost acordat un termen asociatiei reclamante pentru remedierea neregularitatilor, astfel cum prevede art. 9 din ordonanta de guvern (idem, pct. 28).

Tinand seama de cele de mai sus, Curtea considera ca motivele invocate de autoritati pentru a refuza inscrierea asociatiei reclamante nu erau nici intemeiate si obligatorii si nici determinate de 'nevoi sociale stringente'. In plus, o astfel de masura severa, precum respingerea cererii de inscriere, luata chiar inainte de inceperea functionarii asociatiei, apare disproportionata in raport cu scopul urmarit (a se vedea Koretskyy si altii impotriva Ucrainei).

Prin urmare, ingerinta nu poate fi considerata necesara intr-o societate democratica".