NEAGOE vs. ROMANIA – Infrangerea prezumtiei de nevinovatie ca urmare a declaratiilor privind vinovatia unui inculpat date in mass-media de un oficial al instantei de judecata. Incalcarea Art. 6.2 din Conventie

In cauza Ionel Ionut Neagoe contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 6.2 din Conventie, privind dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie.

Curtea a constatat ca, prin afirmatiile despre vinovatia unui inculpat condamnat la fond si achitat de prima instanta de control judiciar in dosarul tragediei de la Mihailesti, declaratii oferite mass-mediei intr-un cadru oficial, purtatorul de cuvant al instantei de recurs „a incurajat opinia publica sa creada vinovatia reclamantului”.

Ionel Ionut Neagoe (52 ani), reprezentat in fata Curtii de la Strasbourg de avocatul Petre Buneci, din Baroul Bucuresti, a obtinut 3.600 euro daune morale.

>>Hotararea CEDO in cauza Neagoe contra Romaniei (cererea nr. 23319/08; Camera de 7 judecatori, 21 iulie 2015)

Extras din hotarare:

„La 29 februarie 2008, data la care purtatorul de cuvant al Curtii de Apel Galati a dat presei declaratia in discutie, vinovatia reclamantului nu fusese inca stabilita in mod legal. Curtea de apel a pronuntat hotararea definitiva trei zile mai tarziu, la 3 martie 2008 (paragrafele 14 si 15 de mai sus).

Curtea noteaza in continuare ca judecatorul G.I. a intervenit in calitatea sa oficiala de purtator de cuvant al Curtii de Apel Galati pentru a informa presa cu privire la procedura in cauza. Intocmai ca si Guvernul, Curtea apreciaza ca circumstantele cazului – indeosebi numarul mare de victime ale accidentului de la Mihailesti si amploarea prejudiciului material (paragraful 6 de mai sus) – au atras un interes major de informare a publicului in legatura cu derularea procedurilor (a se vedea in acest sens Axel Springer AG c. Germaniei).

Cu toate acestea, Curtea observa ca purtatorul de cuvant nu s-a limitat la o simpla comunicare de informatii referitoare la stadiul procedurilor derulate in cauza, din moment ce a facut aprecieri pe seama vinovatiei reclamantului, indicand ca este probabila pronuntarea unei hotarari de condamnare (a se vedea paragraful 14 de mai sus). Curtea constata ca declaratia contestata a incurajat opinia publica sa creada in vinovatia reclamantului, chiar daca instanta de recurs nu pronuntase inca o hotarare in cauza. Curtea noteaza ca purtatorul de cuvant a folosit anumiti termeni care au exprimat indoiala, precum 'este probabil' si 'presupun' (paragraful 14 de mai sus); Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca aceasta utilizare nu a schimbat sensul real al declaratiei.

In acest sens, Curtea observa ca, prin atributiile sale oficiale, purtatorul de cuvant era obligat sa-si exercite functia cu respectarea prezumtiei de nevinovatie, a independentei justitiei, a impartialitatii si a obiectivitatii administrarii actului de justitiei (paragrafele 18 si 19 de mai sus).

Mai mult, Curtea retine ca purtatorul de cuvant a intervenit public pentru informarea presei (a se vedea, a contrario, A.L. c. Germaniei) si ca nu a actionat in mod spontan cu scopul de a-si exprima o opinie personala (a se vedea, a contrario, Gutsanovi c. Bulgariei, precitata, paragrafele 195-196). Curtea apreciaza ca, date fiind functia sa si circumstantele particulare ale cazului, purtatorul de cuvant ar fi trebuit sa dea dovada de mai multa prudenta si rezerva in alegerea cuvintelor, pentru a evita confuzia (Allenet de Ribemont c. Frantei, precitata, par. 41; Gutsanovi c. Bulgariei, precitata, par. 199; Khoujine si altii c. Rusiei, par. 96).

In fine, Curtea subliniaza ca faptul ca reclamantul a fost in cele din urma declarat vinovat si condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea nu ii poate stirbi acestuia dreptul sau initial de a fi prezumat nevinovat pana la stabilirea in mod legal a vinovatiei. Curtea a statuat in repetate randuri ca Art. 6.2 din Conventie acopera intreaga procedura penala 'indiferent de deznodamant' (Minelli c. Elvetiei si Matijasevic c. Serbiei)”.