SAMACHISA vs. ROMANIA – Interventia ofiterilor de politie cu forta disproportionata. Incalcarea Art. 3 din Conventie. Relele tratamente

In cauza Liviu Samachisa contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 3 din Conventie, privind interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Curtea a retinut ca mai multi ofiteri de politie au folosit forta disproportionata asupra reclamantului, in contextul unui incident in urma caruia acesta a fost incatusat si condus la sectia de politie ca urmare a refuzului de a se legitima.

Judecatorii europeni au admis ca unele dintre ranile suferite de reclamant (zgarieturi si vanatai pe brate, gat si sub clavicula) pot fi puse pe seama incercarii de imobilizare, insa au constatat ca autoritatile nationale nu au fost capabile sa explice originea contuziilor toracice severe si traumatismul cranio-cerebral, descrise in actele medicale disponibile la dosar.

Liviu Samachisa (59 ani), reprezentat in fata Curtii de la Strasbourg de avocatul Marius Vicentiu Coltuc, din Baroul Bucuresti, a obtinut 2.400 euro daune materiale, 11.700 euro daune morale si 300 euro costuri si cheltuieli.

>>Hotararea CEDO in cauza Samachisa contra Romaniei (cererea nr. 57467/10; Camera de 7 judecatori, 16 iulie 2015)

Extras din hotarare:

"In prezenta cauza, Curtea observa ca Guvernul, in sustinerile sale, s-a bazat pe constatarile autoritatilor nationale. In consecinta, reprezentantii Guvernului nu au contestat faptul ca, la data de 31 iulie 2008, reclamantul s-a aflat sub controlul agentilor statului in timpul incidentului sau ca ranile suferite de acesta, asa cum au fost consemnate in actele medicale disponibile, au fost rezultatul actiunilor ofiterilor de politie.

In masura in care observatiile Guvernului in fata Curtii pot fi intelese ca un argument ca leziunile suferite de reclamant nu au indeplinit nivelul de severitate necesar pentru a fi plasate sub incidenta Articolului 3 din Conventie, Curtea observa ca dovezile medicale produse la scurt timp dupa incident au demonstrat ca reclamantul a suferit traumatisme cranio-cerebrale si toracice; cateva zgarieturi, contuzii si vanatai la nivelul membrelor superioare, al gatului si al fetei, precum si vatamari ale unui dinte. Date fiind dovezile medicale disponibile, Curtea considera ca gradul de vatamare corporala suferit de reclamant indica faptul ca leziunile sale au fost suficient de serioase pentru a indeplini nivelul de severitate cerut de Art. 3 din Conventie. (...)

Curtea observa ca, potrivit dovezilor disponibile - in special declaratiile martorilor -, comportamentul initial al reclamantului in timpul discutiei cu ofiterii de politie, desi ostil, nu a fost nici violent, nici disproportionat.

Violentele au inceput in momentul in care ofiterii de politie au incercat sa il duca pe reclamant la sectia de politie pentru a-l legitima, dupa ce acesta se pare ca a refuzat sa prezinte documentele de identitate si a contestat legalitatea cererii politistilor.

Desi sustinerile partilor privind aceasta scena sunt contradictorii, Curtea retine ca nu exista nicio proba la dosar ca ofiterii de politie sau studentii de la Academia de Politie implicati in incident au fost raniti de reclamant in vreun fel. Pe de alta parte, reclamantul a admis ca a fost agitat in prezenta ofiterilor de politie, iar Curtea noteaza ca, potrivit dovezilor disponibile, acesta a manifestat o oarecare opozitie. (...)

In aceste conditii, Curtea retine ca 6 ofiteri de politie si 2 studenti la Academia de Politie au fost prezenti la fata locului pentru a gestiona incidentul. Mai mult, desi instantele nationale au stabilit in termeni generali ca doar 4 dintre ofiteri au incercat sa il incatuseze pe reclamant si sa il conduca la sectia de politie, rolul particular al fiecaruia a ramas nedeterminat. De asemenea, nu a fost oferita nici o explicatie despre tehnicile specifice aplicate si despre modul in care acestea au fost corelate cu actiunile particulare ale reclamantului (a se vedea Danilov c. Ucrainei). In plus, in timp ce multe dintre ranile suferite de reclamant – in special zgarieturile si vanataile de pe brate, gat si de sub clavicula – apar ca fiind compatibile cu incercarea politistilor de a-l imobiliza si incatusa, nici autoritatile nationale si nici Guvernul nu au explicat concret originea contuziilor toracice severe suferite de reclamant sau diagnosticul traumatism cranio-cerebral.

In consecinta, Curtea considera ca nici instantele nationale, nici Guvernul, nu au aratat in mod convingator ca, in circumstantele particulare ale prezentului caz, forta folosita de ofiterii de politie impotriva reclamantului a fost proportionata. In concluzie, Curtea apreciaza ca masurile luate impotriva reclamantului se ridica la nivelul tratamentelor inumane si degradante".