JUDECATORUL ACRISMARITEI vs. ANI – ICCJ, decizia nr. 4876/05.04.2013: „Reclamanta nu a motivat cererea sub aspectul celor doua conditii: cazul bine justificat si paguba iminenta... ANI are competenta de a analiza conflictele de interese sau incompatibilitatile in cazul magistratilor... Nefiind vorba despre evaluarea averii, nu sunt incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 176/2010, invocate ca fiind incalcate de inspectorul de integritate”

Prin decizia nr. 4876/05.04.2013 pronuntata in dosarul nr. 434/45/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de contencios administrativ si fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Camelia Alexandrina Acrismaritei, judecator in cadrul Judecatoriei Iasi, impotriva sentintei nr. 443/19.12.2011 a Curtii de Apel Suceava, confirmand solutia de respingere a actiunii reclamantei avand ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 52903/G/II incheiat la 28 aprilie 2011 de parata Agentia Nationala de Integritate.

---

Obiectul dosarului: sesizari conform Legii nr. 144/2007 privind infiintarea si functionarea A.N.I.

Solutia: "Respinge recursul declarat de reclamanta Acrismaritei Camelia Alexandrina impotriva sentintei nr. 443 din 19 decembrie 2011 a Curtii de Apel Suceava-Sectia a II-a civila contencios administrativ si fiscal ca nefondat. Irevocabila".

>>Decizia nr. 4876/05.04.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 434/45/2011

Extras din decizie:

"Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate de recurenta si a apararilor cuprinse in intampinare, dar si din oficiu, in baza art. 304/1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Inalta Curte apreciaza ca recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.

1. Argumentele de fapt si de drept relevante

Recurenta-reclamanta A.C.A. a investit instanta de contencios administrativ cu actiunea avand ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 52903/G/II din 29 aprilie 2011 incheiat la data de 28 aprilie 2011 de intimata A.N.I.

Curtea de apel a respins actiunea ca nefondata, pentru considerentele expuse la pct. 1.2 din prezenta decizie.

Instanta de control judiciar constata ca, in speta, nu sunt intrunite cerintele impuse de art. 304 sau art. 304/1 C. proc. civ., in vederea casarii sau modificarii hotararii: prima instanta a retinut corect situatia de fapt, in raport de materialul probator administrat in cauza, si a realizat o incadrare juridica adecvata.

Detaliind problemele de drept deduse judecatii si raspunzand la motivele de recurs anterior prezentate, Inalta Curte constata urmatoarele:

1.1. Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

1.1.1. Intr-adevar, prima instanta nu s-a pronuntat in mod explicit asupra cererii de suspendare a efectelor raportului de evaluare dedus judecatii, insa, Inalta Curte constata ca recurenta-reclamanta nu a motivat aceasta cerere sub aspectul celor doua conditii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificata: cazul bine justificat si paguba iminenta. Ca atare, in raport de principiul disponibilitatii partii, aplicabil si in litigiile de contencios administrativ, singura solutie pe care ar fi putut sa o pronunte curtea de apel ar fi fost aceea de respingere a cererii.

1.1.2. In alta ordine de idei, instanta de control apreciaza ca judecatorul fondului a cercetat motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamanta referitor la faptul ca Legea nr. 144/2007 nu se aplica magistratilor, conform art. 63 alin. (3) din aceasta lege, chiar daca nu a nominalizat in mod expres acest ultim text legal in considerentele sentintei.

De altfel, Inalta Curte retine faptul ca solutia pronuntata de Curtea de apel pe acest motiv de nelegalitate a raportului de evaluare este corecta pentru argumentele ce vor fi prezentate in continuare.

Art. 63 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 privind infiintarea si functionarea A.N.I., republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca:

'Dispozitiile prezentei legi referitoare la verificarea conflictelor de interese si de constatare a incompatibilitatilor nu se aplica magistratilor in activitatea de solutionare a cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata si al parchetelor de pe langa acestea, cu privire la care s-a invocat conflictul de interese sau constatarea incompatibilitatilor'.

Art. 1 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice statueaza ca aceasta lege se aplica si judecatorilor si procurorilor, care au obligatia declararii averii si a intereselor.

Art. 1 alin. (3) din aceeasi lege prevede ca activitatea de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale intervenite, a intereselor si a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute la alin. (1) si (2) se desfasoara in cadrul Agentiei Nationale de Integritate.

Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor stipuleaza in mod expres faptul ca acestia sunt obligati sa se abtina de la orice activitate legata de actul de justitie in cazuri in care presupun existenta unui conflict intre interesele lor si interesul public de infaptuire a justitiei sau de aparare a intereselor generale ale societatii.

De mentionat faptul ca, prin rezolutia din 6 octombrie 2009 pronuntata in Dosarul nr. 378/CDJ/2009, Comisia de Disciplina pentru Judecatori din cadrul C.S.M. a precizat ca A.N.I. este singura institutie cu competenta de a verifica averile, conflictele de interese si incompatibilitatile (a se vedea filele 165 - 172 dosar C.A. Iasi).

Ca atare, in raport de toate aspectele anterior aratate, rezulta faptul ca A.N.I. are competenta de a analiza conflictele de interese sau incompatibilitatile in cazul magistratilor.

1.1.3 Inalta Curte apreciaza ca nu poate primi nici ultima critica subsumata acestui motiv de modificare, prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanta de control judiciar apreciaza ca motivarea hotararii judecatoresti inseamna, in sensul strict al termenului, precizarea in scris a rationamentului care il determina pe judecator sa admita sau sa respinga o cerere de chemare in judecata.

In speta de fata, Inalta Curte retine ca hotararea recurata indeplineste cerintele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., intrucat instanta de fond a structurat in mod riguros motivele de nelegalitate invocate de reclamanta cu privire la actul administrativ dedus judecatii si a raspuns la fiecare dintre acestea. Cu alte cuvinte, instanta a procedat la prezentarea si analizarea sustinerilor partilor, a textelor legale aplicabile in speta, dar si a probatoriului administrat de parti.

In fine, din continutul sentintei atacate nu rezulta faptul ca judecatorul fondului a precizat ca art. 8-10 din Legea nr. 176/2010 au format obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, dupa cum s-a aratat in memoriul de recurs.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

1.2.1. Critica in legatura cu gresita aplicare a procedurii prevazute de Legea nr. 176/2010 la conflictul de interese existent in perioada 25 iulie 2007 – 6 noiembrie 2007, anterior aparitiei acestei legi precum si Legii nr. 144/2007, este nefondata.

Pentru dezlegarea acestei probleme de drept, prezinta relevanta juridica urmatoarele dispozitii legale:

Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: 'Activitatea de evaluare a declaratiei de avere, a datelor si a informatiilor privind averea existenta, precum si a modificarilor patrimoniale intervenite existente in perioada exercitarii functiilor ori demnitatilor publice, precum si cea de evaluare a conflictelor de interese si a incompatibilitatilor se efectueaza atat pe durata exercitarii functiilor ori demnitatilor publice, cat si in decursul a 3 ani dupa incetarea acestora'.

Art. 34 alin. (4) din aceeasi lege: 'Declaratiile de avere si declaratiile de interese depuse pana la intrarea in vigoare a prezentei legi raman valabile si vor putea fi valorificate de catre Agentie in cadrul procedurilor sale pentru exercitarea atributiilor specifice prevazute de lege'.

In speta de fata, recurenta a fost numita judecator la data de 2 mai 2004 la Judecatoria Iasi, functie pe care o exercita neintrerupt de la aceasta data.

In raport de aceasta situatie si de continutul normelor anterior citate, rezulta ca autoritatea intimata putea analiza declaratia de avere pentru anul 2007 completata de recurenta, datata 10 martie 2008, nefiind vorba despre incalcarea principiului neretroactivitatii legii.

1.2.2. Criticile recurentei care privesc incalcarea procedurii reglementate de Legea nr. 176/2010 sunt nefondate.

Prin actul administrativ dedus judecatii a fost evaluata existenta conflictului de interese si a starii de incompatibilitate in care s-a aflat recurenta.

Asadar, dupa cum a retinut si prima instanta, nefiind vorba despre evaluarea averii partii, nu sunt incidente prevederile art. 18 cu referire la art. 14 din Legea nr. 176/2010, invocate de recurenta ca fiind incalcate de catre inspectorul de integritate din cadrul autoritatii intimate.

Conform art. 12 din legea anterior aratata:

'(1) Agentia indeplineste activitatea de evaluare prevazuta la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 233/2002.

(2) Sesizarea din oficiu se face intr-una din urmatoarele modalitati:

a) pe baza unui raport de sesizare, intocmit de presedintele Agentiei;

b) pe baza unei note intocmite de inspectorul de integritate, aprobata de conducerea inspectorilor de integritate; in cazul in care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite presedintelui Agentiei, pentru a dispune fie inceperea verificarilor, fie mentinerea propunerii'.

Potrivit art. 13 din aceeasi lege:

'(1) Dupa repartizarea aleatorie a lucrarii, inspectorul de integritate procedeaza la activitatea de evaluare a declaratiilor de avere, a datelor, a informatiilor si a modificarilor patrimoniale existente, in sensul prezentei legi, dupa cum urmeaza:

a) pana la informarea persoanei care face obiectul evaluarii si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfasoara proceduri administrative, prin raportare exclusiva la informatii publice;

b) dupa informarea persoanei care face obiectul evaluarii si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicita persoanelor fizice sau juridice si date ori informatii care nu sunt publice.

(2) Actele intocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informatiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, dupa inceperea activitatii de evaluare, fara ca persoana sa fie invitata si informata potrivit dispozitiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absoluta'.

Conform art. 14 alin. (1) si (4) din aceeasi lege

'(1) Daca din activitatea de evaluare rezulta ca exista diferente semnificative, in sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate informeaza despre aceasta persoana in cauza si are obligatia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informata si invitata potrivit alin. (1) poate sa prezinte inspectorului de integritate date sau informatii pe care le considera necesare, personal sau prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea si invitarea se fac prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluarii are dreptul de a fi asistata sau reprezentata de avocat si are dreptul de a prezenta orice probe, date sau informatii pe care le considera necesare'.

In speta de fata, activitatea de evaluare a conflictului de interese si a incompatibilitatii in privinta recurentei a inceput in baza Notei cu propunere sesizare din oficiu, datata 15 noiembrie 2010 si inregistrata la A.N.I. cu nr. 91993/A/II din 23 decembrie 2010, in forma prevazuta de art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 (fila 72 dosar Curtea de Apel Iasi).

In baza art. 13 alin. (1) lit. a) din legea aflata in discutie, recurenta a fost informata cu privire la faptul ca face obiectul unei activitati de evaluare si a fost invitata sa prezinte un punct de vedere, prin Adresa nr. 1166/G/II/11 ianuarie 2011 ce i-a fost comunicata la data de 14 ianuarie 2011 (fila 73 - 74 dosar Curtea de Apel Iasi),

In cauza au fost respectate prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din lege, in conditiile in care toate adresele prin care A.N.I. a solicitat tertelor persoane date ori informatii care nu sunt publice sunt ulterioare datei de 17 ianuarie 2011, data la care s-a receptionat confirmarea de primire a informarii (primele adrese trimise catre C.S.M. si Judecatoria Iasi au fost emise la data de 21 ianuarie 2011).

Inalta Curte apreciaza ca este corecta concluzia exprimata de judecatorul fondului, in sensul ca imposibilitatea A.N.I. de a procura date si informatii nepublice (secrete) nu se intinde pana la momentul la care persoana supusa procedurii a exprimat un punct de vedere sau pana la expirarea termenului de 15 zile de la primirea informarii, prevazut de art. 21 alin. (1) din lege, deoarece acest text normativ stabileste ca raportul de evaluare nu poate fi intocmit inainte de implinirea respectivului termen.

De asemenea, instanta de control judiciar constata ca au fost respectate si prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, intrucat recurenta si-a exprimat punctul de vedere cu privire la evaluarea facuta de intimata (a se vedea actul existent la filele 161 - 164 dosar Curtea de Apel Iasi) si a raspuns la intrebarile formulate de inspectorul de integritate desemnat in cauza, dupa cum rezulta din procesul-verbal din data de 14 aprilie 2011 existent la fila 159 dosar Curtea de Apel Iasi.

Pe cale de consecinta, Inalta Curte apreciaza ca recurenta nu poate invoca incalcarea dreptului sau la aparare in cadrul procedurii administrative necontencioase finalizate prin emiterea raportului de evaluare nr. 52903/G/II/2011 incheiat de intimata A.N.I.".