ccf

SC IMH SUCEAVA SRL vs. ROMANIA – Interpretarea diferita de catre instantele nationale a validitatii si fiabilitatii aceluiasi mijloc de proba, constand in expertiza de specialitate, fara ca instanta de control sa isi justifice pozitia contrara adoptata astfel incat reclamanta sa inteleaga daca aceasta a ignorat proba sau daca a dorit sa o indeparteze si cu ce motivatie. Incalcarea dreptului la un proces echitabil (Art. 6.1 din Conventie)

Data: 15 September 2015, 13:19 | autor: A.P. | 0 comentarii | 3161 afisari

In cauza SC IMH Suceava SRL contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat, cu o majoritate de sase voturi „pentru” si un vot „contra”, ca a existat o incalcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de Art. 6.1 din Conventie.


Curtea a stabilit, in esenta, ca instantele nationale au interpretat diferit acelasi mijloc de proba (raport de expertiza), interpretare care a dus la solutii juridice diferite, fara ca a doua instanta sa isi motiveze pozitia contrara adoptata referitoare la validitatea respectivei probe, considerate decisive, fapt care nu a permis reclamantei sa inteleaga daca instanta a ignorat proba sau daca a dorit sa o indeparteze si cu ce motivatie.

Cu opinie disidenta a judecatorului Johannes Silvis (Olanda).

>>Hotararea CEDO in cauza SC IMH Suceava SRL contra Romaniei (cererea nr. 24935/04; Sectia a III-a, 29 octombrie 2013)

Extras din hotarare:

"31. Curtea reaminteste ca singura sa sarcina, conform art. 19 din Conventie, este de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Conventie pentru partile contractante. In special, nu este de competenta sa sa se pronunte cu privire la erorile de fapt sau de drept prezumtiv comise de o instanta interna ori sa inlocuiasca aprecierea instantelor nationale cu propria apreciere, cu exceptia cazului in care aceste erori ar fi putut incalca drepturile si libertatile protejate de Conventie. Desi Art. 6 garanteaza dreptul la un proces echitabil, acesta nu reglementeaza totusi admisibilitatea probelor ca atare, materie reglementata in principal de dreptul intern (Teixeira de Castro vs. Portugalia, par. 34; Jalloh vs. Germania, Marea Camera, par. 94-96).

32. Pe de alta parte, desi Art. 6.1 din Conventie nu reglementeaza admisibilitatea si forta probatorie a mijloacelor de proba, a argumentelor si probelor propuse de catre parti, acesta impune instantelor obligatia de a efectua examinarea efectiva a acestora, cu exceptia cazului in care li se evalueaza relevanta (Van de Hurk vs. Olanda, par. 59). Fara a impune formularea unui raspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, aceasta obligatie presupune totusi ca partea vatamata sa se poata astepta la un raspuns specific si explicit la mijloacele de proba decisive pentru solutionarea procedurii in cauza (Garcia Ruiz vs. Spania, Marea Camera, par. 26).

33. Revenind la faptele prezentei cauze, Curtea retine ca reclamanta se plange in special de valoarea probatorie diferita pe care instantele interne au recunoscut-o in cazul acelorasi rapoarte de expertiza intocmite in dosarul respectiv in cadrul a doua proceduri diferite. De asemenea, Curtea reaminteste ca intrebarea fundamentala, in aceasta cauza, este aceea daca procesul penal a fost echitabil in ansamblu, oferindu-i reclamantei garantiile aferente dreptului la aparare.

34. In speta, autoritatea insarcinata cu efectuarea expertizei si contraexpertizei, respectiv laboratorul CNIEP, a indicat in cele doua rapoarte constatarea ca modul in care fusesera aplicate sigiliile pe esantioane permitea scoaterea flacoanelor de motorina din recipientele de plastic fara ruperea sigiliilor. Se impune totusi constatarea ca acest element nu a impiedicat laboratorul CNIEP sa efectueze expertiza si contraexpertiza.

35. De asemenea, Curtea retine ca cele doua amenzi aplicate reclamantei aveau obiective diferite: prima viza sanctionarea faptului ca reclamanta comercializase motorina neconforma cu STAS 240-80, pe cand cea de a doua viza combaterea neefectuarii platii accizelor catre stat. Daca, in cazul primei sanctiuni aplicate reclamantei, OPC s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiza intocmit la 7 aprilie 2003, garda financiara s-a bazat in decizia sa nu numai pe expertize, ci si pe faptul ca reclamanta prezentase documente diferite pentru justificarea provenientei motorinei comercializate (supra, par. 19).

36. Desigur, cele doua sanctiuni urmareau obiective diferite. Cu toate acestea, in prezenta speta, chestiunea principala pe care instantele interne trebuiau sa o lamureasca in cadrul celor doua proceduri o constituia detinerea, de catre reclamanta, de motorina neconforma in scopul comercializarii acesteia. Proba principala in acest sens, in cadrul celor doua proceduri, au constituit-o rapoartele de expertiza si contraexpertiza intocmite pe baza esantioanelor, in privinta carora expertii au constatat ca fusesera pastrate in conditii defectuoase.

37. Bazandu-se, in principal, pe faptul ca probele de motorina nu fusesera prelevate corect, reclamanta a solicitat anularea celor doua sanctiuni care i-au fost aplicate. In cadrul plangerii reclamantei impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei din 15 aprilie 2003 emis de OPC, instantele interne au dispus ca nu puteau considera ca probe rapoartele de expertiza din cauza modului defectuos in care au fost prelevate esantioanele. In consecinta, instantele au dispus ca faptele imputate reclamantei si raspunderea sa contraventionala nu puteau fi dovedite.

38. In cadrul plangerii reclamantei impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei emis de garda financiara, aceleasi instante interne, in complete de judecata diferite, au hotarat ca raportul de expertiza intocmit la 7 aprilie 2003 constituie o dovada fiabila a faptelor imputate reclamantei si ca s-a tinut seama de faptul ca cele doua expertize au stabilit ca produsul prelevat de la reclamanta nu era conform cu STAS 240-80 motorina.

39. Reamintind ca admisibilitatea probelor tine in primul rand de dreptul intern si instantele nationale (Garcia Ruiz vs. Spania, Marea Camera, par. 28), Curtea retine ca, in prezenta cauza, validitatea si fiabilitatea aceleiasi probe au fost interpretate in mod diferit de instantele interne. Aceasta motivare contradictorie a condus la solutii juridice diferite in ceea ce priveste stabilirea faptelor si, in special, in ceea ce priveste detinerea de catre reclamanta de motorina neconforma. In masura in care aceasta proba constituia proba decisiva pentru stabilirea faptelor, se ridica o problema in planul echitatii procedurii. Desigur, atunci cand a sanctionat-o pe reclamanta, garda financiara s-a bazat, pe langa expertize, pe inscrisuri. Cu toate acestea, instantele nationale care au examinat plangerea reclamantei impotriva acestei sanctiuni nu au mentionat deloc aceste inscrisuri in hotararile lor.

40. Curtea retine ca reclamanta a informat instantele care s-au pronuntat in cadrul celei de a doua proceduri de existenta hotararii din 30 mai 2003, care stabilise o concluzie diferita cu privire la validitatea probei. Desi Tribunalul Suceava face trimitere la acel act in hotararea sa din 24 octombrie 2003, acesta nu prezinta motive suficiente pentru a explica de ce a preferat sa adopte o pozitie contrara in ceea ce priveste validitatea aceleiasi probe. Avand in vedere rolul decisiv al acestei probe, Curtea considera ca acest argument necesita un raspuns specific si explicit din partea instantelor. In lipsa unui raspuns, este imposibil de stabilit daca instantele doar au neglijat argumentul in cauza ori au dorit sa il respinga si, in aceasta ultima ipoteza, din ce motive.

41. Tinand seama de cele de mai sus, Curtea considera ca, in speta, reclamanta nu a beneficiat de un proces echitabil, ceea ce constituie o incalcare a Art. 6.1 din Conventie".

Opinia separata disidenta a judecatorului Johannes Silvis:

"In opinia mea, Curtea, desi reaminteste ca admisibilitatea probelor sau aprecierea acestora sunt in primul rand de competenta dreptului intern si a instantelor nationale (Garcia Ruiz vs. Spania, Marea Camera, par. 28), se substituie in cazul de fata instantelor interne.

Cauza are ca obiect o societate care a comercializat motorina amestecata cu apa. Reprezentanti ai Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Suceava au prelevat doua probe din carburantul respectiv de la statia de alimentare cu carburanti detinuta de reclamanta. Conform rapoartelor de expertiza, modalitatea de aplicare a sigiliilor ar fi fost defectuoasa. Intr-o prima procedura indreptata impotriva reclamantei pentru comercializare de motorina neconforma cu tipurile prevazute de STAS, judecatoria a hotarat ca nu putea fi angajata raspunderea contraventionala a reclamantei deoarece existau indoieli intemeiate in legatura cu situatia de fapt retinuta de agentii OPC. Tribunalul s-a pronuntat, in recurs, ca 'judecatoria a stabilit in mod corect ca niciuna dintre probele prelevate nu dovedea contraventia', data fiind metoda defectuoasa de aplicare a sigiliilor. Cea de a doua procedura indreptata impotriva reclamantei, tot in urma expertizelor sus-mentionate, avea ca obiect o contraventie in materie de accize, comercializarea de carburant necorespunzator cu certificatul de conformitate. De aceasta data, metoda defectuoasa de aplicare a sigiliilor nu a impiedicat Judecatoria Suceava sa constate raspunderea contraventionala a reclamantei; in consecinta, tribunalul a respins actiunea reclamantei.

Curtea retine (la paragraful 39 din hotarare) ca, in prezenta cauza, validitatea si fiabilitatea aceleiasi probe au fost interpretate in mod diferit de catre instantele interne. Este adevarat ca motivarile instantelor par sa fie ori sunt diferite. Insa cele doua amenzi aplicate reclamantei aveau scopuri diferite: una urmarea protectia consumatorului, cea de a doua urmarea combaterea neefectuarii platii accizelor catre stat. Daca, in cazul primei sanctiuni aplicate reclamantei, OPC s-a bazat exclusiv pe un raport de expertiza, garda financiara s-a bazat, in decizia sa, nu numai pe expertize, ci si pe faptul ca reclamanta prezentase documente diferite pentru justificarea provenientei motorinei comercializate, asa cum a retinut Curtea. In aceasta perspectiva, forta probatorie a rapoartelor de expertiza nu este obligatoriu identica si la fel de decisiva in cele doua proceduri. In special, nu mi se pare nici necesar, nici dezirabil pentru Curte sa se implice in acest tip de dezbateri deoarece, in opinia mea, admisibilitatea probelor sau aprecierea acestora sunt in primul rand de competenta dreptului intern si a instantelor nationale".

Adauga comentariu

*
*
laugh.giflol.gifsmile.gifwink.gifcool.gifnormal.gifwhistling.gifredface.gifsad.gifcry.gifsurprised.gifconfused.gifsick.gifshocked.gifsleeping.giftongue.gifrolleyes.gifunsure.gif

*

DISCLAIMER

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate. Atentie! Postati pe propria raspundere!

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii

rominvent.ro Harta avocati romania Harta avocati romania Lege5
PORTAL JURISPRUDENTA RELEVANTA
ULTIMELE ACTE NOUTATI
ABONEAZA-TE!

Introdu-ti adresa de email pentru a te abona la Lumea Juridica si vei primi notificari cu cele mai noi stiri si articole.