NITULESCU vs. ROMANIA – Condamnare in recurs prin reinterpretarea acelorasi probe testimoniale a caror neconcludenta a determinat instantele de fond si de apel sa adopte solutii de achitare. Esecul Inaltei Curti de a-i audia pe inculpata, pe denuntatoare si pe martori. Motivarea deciziei de condamnare pe transcrierea unor interceptari a caror autenticitate, desi contestata, nu a putut fi stabilita de un expert. Procedura contrara, in ansamblul sau, notiunii de proces echitabil

In cauza Gabriela Nitulescu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca a existat o incalcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de Art. 6.1 din Conventie.

Curtea a stabilit ca reclamanta, achitata de primele doua instante in procesul penal declansat impotriva sa, a fost condamnata definitiv fara ca instanta de recurs sa administreze probe noi si sa ii audieze atat pe ea, cat si pe denuntatoare si pe martori.

Pe langa incalcarea principiului nemijlocirii, judecatorii europeni au mai stabilit ca Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a motivat decizia de condamnare pe stenograme ale unor interceptari a caror autenticitate, desi a fost contestata de reclamanta, nu a putut fi stabilita de un expert, coroborate cu declaratiile scrise considerate contradictorii de catre instantele de fond si de apel, in solutiile de achitare adoptate.

>>Hotararea CEDO in cauza Gabriela Nitulescu contra Romaniei (cererea nr. 16184/06; Sectia a III-a, 22 septembrie 2015)

Extras din hotarare:

"Inca de la inceput, Curtea observa ca reclamanta a fost achitata de primele doua instante pe motiv ca probele impotriva acesteia nu au fost concludente (a se vedea par. 27 si 31 de mai sus). Totusi, pe baza acelorasi probe, ea a fost ulterior condamnata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (a se vedea par. 32 de mai sus).

In cauzele Popa si Tanasescu si Gaitanaru, Curtea a avut ocazia sa examineze sfera atributiilor Inaltei Curti atunci cand judeca apeluri in casatie similare cu cel din prezenta speta, adica dupa ce un prim apel a fost deja solutionat de o instanta inferioara. Curtea a constatat ca procedurile inaintea instantei supreme erau guvernate de aceleasi reguli ca intr-o judecata pe fond, instanta fiind obligata sa examineze cauza deopotriva in fapt si in drept. Inalta Curte putea sa decida fie mentinerea achitarii, fie condamnarea reclamantei, dupa o evaluare minutioasa a chestiunii vinovatiei sau nevinovaiei acesteia. (...)

In prezenta cauza, Inalta Curte a fost chemata sa faca o evaluare completa a vinovatiei sau nevinovatiei reclamantei fata de acuzatiile aduse acesteia. La momentul condamnarii reclamantei, Inalta Curte s-a bazat pe declaratiile denuntatoarei R.C.A., pe declaratiile date de sotul si de fratele denuntatoarei R.C.A. si pe transcrierile inregistrarilor convorbirilor, in ciuda faptului ca reclamanta a contestat in mod constant legalitatea interceptarilor si a reclamat ca sotul si fratele lui R.C.A. nu au fost niciodata prezenti la discutii. Mai mult, Inalta Curte a desfiintat hotararile primelor doua instante fara a-i audia nici pe reclamanta, nici pe martori.

Dispozitiile legale din Romania privind supravegherea telefonica au fost examinate de Curte sub aspectul Art. 8 din Conventie in cauza Dumitru Popescu vs. Romania (nr. 2). Legislatia romana in vigoare la momentul inregistrarii permitea interceptarea autorizata a conversatiilor private in cazul in care existau indicii serioase ca o infractiune a fost comisa. In prezenta cauza, Curtea a constatat ca inregistrarea convorbirilor nu a fost supusa unui control adecvat, fie prin autorizare prealabila sau verificari ulterioare de catre o instanta independenta si impartiala, fie prin garantii care sa protejeze caracterul inctact al inregistrarilor. Ca si in cazul de fata, interceptarea a fost autorizata de un procuror, fara o revizuire ulterioara de catre o instanta independenta.

Raportat la procurorii din Romania, Curtea a stabilit deja in cauzele Vasilescu vs. Romania si Pantea vs. Romania ca acestia nu indeplinesc cerinta de a fi independenti fata de puterea executiva.

Curtea observa in continuare ca reclamanta s-a plans in fata instantelor nationale ca interceptarea discutiilor private dintre ea si denuntatoarea R.C.A. a fost ilegala. Mai mult, reclamanta a aratat ca inregistrarile folosite ca principal mijloc de proba impotriva sa nu au fost autentice, sustinand ca transcrierile casetelor audio nu au redat discutiile in intregime; lipseau parti importante din conversatii.

Atat instanta de fond, cat si instanta de prim control judiciar, au considerat necesara expertizarea tehnica a inregistrarilor (a se vedea pargrafele 21 si 29) si au dispus efectuarea unui astfel de raport de expertiza. In ciuda importantei interceptarilor in evaluarea probelor, autenticitatea fisierelor audio nu a putut fi niciodata stabilita de instantele nationale, intrucat casetele originale aflate in posesia denuntatoarei R.C.A. nu au fost prezentate niciodata instantei de judecata, la fel si suportul tehnic folosit la inregistrarea convorbirilor. In aceste conditii, o expertiza tehnica a inregistrarilor nu a putut fi efectuata.

Desi autenticitatea si integritatea inregistrarilor nu a putut fi stabilita de un expert, Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a intemeiat motivarea pe stenogramele interceptarilor, coroborate cu declaratiile date de denuntatoarea R.C.A. si de sotul si fratele acesteia (a se vedea paragraful 32). Mai mult, integritatea transcrierilor a fost contestata chiar si de R.C.A. insasi (a se vedea paragrafele 16 si 23 de mai sus).

In ceea ce priveste declaratiile denuntatoarei R.C.A., Curtea observa ca, in ciuda faptului ca instantele nationale de fond si de apel le-au considerat ca fiind contradictorii (a se vedea paragrafele 27 si 30 de mai sus), Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a intemeiat decizia pe aceste declaratii fara a o audia direct pe denuntatoare.

Curtea noteaza de asemenea lipsa de cooperare a lui R.C.A. cu reprezentantii autoritatii judecatoresti. Intrucat a refuzat sa prezinte casetele originale si dispozitivul utilizat la inregistrarea conversatiilor, aceasta a fost amendata de instanta de fond (a se vedea paragraful 25 de mai sus). De asemenea, a refuzat sa participe la audiere in fata aceleiasi intante; doua mandate de aducere au fost emise de instanta in acest sens (paragraful 25 de mai sus), iar in momentul in care a fost invitata de procuror sa confirme acuratetea transcrierilor, aceasta a plecat fara a raspunde cererii de clarificare (a se vedea paragraful 13 de mai sus).

In ceea ce priveste declaratiile sotului si fratelui lui R.C.A., Curtea observa ca, asa cum a admis R.C.A., acestia nu au fost niciodata prezenti la conversatia dintre reclamanta si R.C.A.. Pe 2 februarie 2002, cand au pretins ca au insotit-o pe R.C.A. la cafenea, in realitate acestia au asteptat afara. Mai mult, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a audiat nici martorii, si nici reclamanta, bazandu-si solutia pe declaratiile scrise.

Date fiind aceste constatari, Curtea concluzioneaza ca procedura derulata in cauza reclamantei, in ansamblul sau, nu a intrunit cerintele unui proces echitabil.

Rezulta ca a existat o incalcare a Art. 6.1 din Conventie".

Cititi si:

>>Decizia penala nr. 5802/14.10.2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr. 3110/2005, prin care a fost condamnata reclamanta Gabriela Nitulescu

Pentru incalcarea principiului nemijlocirii, cititi si:

>>Ilisescu si Chiforec vs. Romania

>>Vaduva vs. Romania

>>Beraru vs. Romania

>>Cutean vs. Romania

>>Spinu vs. Romania

>>Flueras vs. Romania

>>Ion Tudor vs. Romania

>>Popa si Tanasescu vs. Romania

>>Hogea vs. Romania

>>Hanu vs. Romania

>>Manolachi vs. Romania

>>Coniac vs. Romania

>>Moinescu vs. Romania