VADUVA vs. ROMANIA – Condamnare in lipsa audierii directe a reclamantului si a martorilor si in absenta unei examinari corespunzatoare a cererilor de expertizare a inregistrarilor convorbirilor telefonice si de audiere a investigatorilor sub acoperire si a colaboratorului. Refuzul instantelor interne de a-i permite reclamantului sa conteste autenticitatea si acuratetea transcrierilor. Incalcarea principiului nemijlocirii (Art. 6.1 din Conventie)

In cauza Ion Irinel Vaduva contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 6.1 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea a retinut ca instantele de control judiciar nu au examinat legalitatea transcrierii declaratiei initiale a unui coinculpat – proba testimoniala a carei relevanta si importanta a fost decisiva in procesul penal pornit impotriva reclamantului, in baza careia acesta a fost in cele din urma condamnat definitiv – si ca acestea nu au putut obtine o expertiza asupra continutului declaratiei deoarece procurorul a refuzat sa permita expertilor desemnati de instanta sa examineze materialul respectiv.

De asemenea, judecatorii europeni au constatat ca instantele de apel si de recurs (ICCJ) nu au dat curs cererilor prin care reclamantul Ion Irinel Vaduva a solicitat ca procurorul sa prezinte o copie a autorizatiei de interceptare.

Curtea a constatat ca, prin condamnarea reclamantului in lipsa ascultarii nemijlocite a acestuia si a martorilor si in absenta unei examinari corespunzatoare a cererilor acestuia pentru expertizarea inregistrarilor convorbirilor telefonice si pentru audierea corespunzatoare a investigatorilor sub acoperire si a colaboratorului, autoritatile interne nu au oferit garantiile corespunzatoare pentru a contrabalansa problemele cauzate apararii prin limitarea drepturilor acesteia. CEDO a notat ca instanta suprema s-a bazat pe procesele-verbale intocmite de investigatorii sub acoperire si ca reclamantul a contestat folosirea acestor procese-verbale in toate gradele de jurisdictie si a cerut audierea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorului acestora, insa autoritatile interne nu au prezentat motive intemeiate pentru neascultarea acestor martori.

Ion Irinel Vaduva, reprezentat in fata Curtii de la Strasbourg de avocatul Mihaela Jicol, din Baroul Bucuresti, a obtinut 3.000 euro daune morale si 6.379,52 euro costuri si cheltuieli.

>>Hotararea CEDO in cauza Vaduva contra Romaniei (cererea nr. 27781/06; Sectia a III-a, 25 februarie 2014)

>>Hotararea CEDO in cauza Vaduva contra Romaniei (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

Cu opinie concordanta a judecatorului Iulia Antoanella Motoc (Romania).

Extras din hotarare:

"41. Curtea retine ca reclamantul a fost achitat de tribunal pe motiv ca probele impotriva acestuia nu erau concludente (supra, par. 19). Cu toate acestea, in baza acelorasi probe aflate la dosar, reclamantul a fost apoi condamnat de curtea de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie (supra, par. 25 si 28). Nici curtea de apel, nici ICCJ nu au procedat la ascultarea nemijlocita a reclamantului sau a martorilor.

42. Se impune examinarea rolului ICCJ si a naturii problemelor pe care trebuia sa le solutioneze (Popa si Tanasescu vs. Romania, citata anterior, par. 47; Hanu vs. Romania, par. 34).

43. In cauzele Popa si Tanasescu (citata anterior, par. 47) si Gaitanaru vs. Romania (par. 30), Curtea a avut posibilitatea sa examineze intinderea competentelor ICCJ, ca instanta de recurs, atunci cand examineaza un recurs precum cel din prezenta cauza, respectiv dupa ce prima cale de atac a fost solutionata deja de o instanta de grad inferior. Curtea a constatat ca procesele de la ICCJ au fost complet guvernate de aceleasi norme ca in cazul unui proces pe fond, instanta avand de examinat atat faptele cauzei, cat si problemele de drept. ICCJ putea decide fie sa mentina achitarea reclamantului, fie sa il condamne dupa o evaluare atenta a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei lui. In cazul in care necesitatea unor audieri nemijlocite ar fi determinata de circumstantele cauzei, ICCJ ar putea retrimite cauza la o instanta de grad inferior, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala in vigoare la acea data (supra, par. 29).

44. In prezenta cauza, reclamantul a prezentat ca motive de recurs erorile fundamentale asupra faptelor survenite in hotararile instantelor de grad inferior (supra, par. 26). ICCJ a examinat recursul in acest cadru legal. Instanta trebuia sa decida ce importanta acorda declaratiilor initiale ale lui Tudor Tudor si schimbarii ulterioare a pozitiei acestuia, precum si celorlalte probe contestate de reclamant. Astfel, instanta trebuia sa faca o evaluare completa a vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului in raport cu invinuirile aduse acestuia din moment ce aceleasi probe au condus atat la achitarea, cat si la condamnarea acestuia (supra, par. 19 si 25). Mai mult, atat curtea de apel, cat si ICCJ au facut o evaluare privind caracterul prezumtiv lipsit de onestitate al reclamantului in timpul procesului. Desi reclamantul a contestat modul in care curtea de apel a apreciat caracterul sau prezumtiv lipsit de onestitate, acest capat de cerere nu a fost solutionat de ICCJ (supra, par. 26).

45. Problemele ridicate pot fi considerate, in mod justificat, ca prezentand o oarecare complexitate si nu puteau fi evaluate corespunzator fara ascultarea nemijlocita, de catre instanta, a reclamantului si a martorilor (Lacadena Calero vs. Spania, citata anterior, par. 47).

46. De asemenea, pentru a-l condamna pe reclamant, curtea de apel si ICCJ s-au bazat pe declaratia initiala a lui Tudor Tudor si pe transcrierile convorbirilor. Reclamantul a contestat insa in mod repetat legalitatea inscrisurilor respective.

47. Legalitatea declaratiei initiale a lui Tudor Tudor a fost macar verificata si confirmata de tribunal (supra, par. 19), insa instantele nu au examinat legalitatea transcrierilor. Curtea retine ca, desi relevanta si importanta acelei probe nu a fost contestata in timpul procesului, instantele nu au putut obtine o expertiza asupra continutului ei deoarece procurorul a refuzat sa permita expertilor desemnati de instanta sa examineze materialul respectiv (supra, par. 17). De asemenea, nu s-a dat curs cererilor reclamantului ca procurorul sa prezinte o copie a autorizatiei de interceptare si ca toate transcrierile sa fie puse la dispozitie, desi reclamantul a prezentat argumente privind relevanta lor pentru aparare (supra, par. 22 si 28).

48. Desi nu are sarcina de a evalua relevanta acestei probe, Curtea retine ca instantele interne nu i-au permis reclamantului sa foloseasca garantiile procedurale prevazute de lege pentru a contesta autenticitatea si acuratetea transcrierilor (supra, par. 31).

49. In ultimul rand, ICCJ s-a bazat pe procesele-verbale intocmite de investigatorii sub acoperire (supra, par. 28). Reclamantul a contestat folosirea acestor procese-verbale in toate gradele de jurisdictie si a cerut audierea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorului acestora (supra, par. 18, 26 si 28). Autoritatile interne nu au prezentat motive intemeiate pentru neascultarea acestor martori (supra, par. 18; Al-Khawaja si Tahery vs. Regatul Unit, Marea Camera, par. 119). Condamnarea reclamantului s-a bazat in mare masura, daca nu chiar in cea mai mare masura, pe declaratiile date de martori in faza de urmarire penala. Cu toate acestea, apararii nu i s-a acordat niciodata posibilitatea de a le adresa intrebari, nici macar intr-o sedinta secreta in care li s-ar fi putut garanta confidentialitatea, posibilitate care era prevazuta de legea interna (supra, par. 30).

Aceeasi concluzie este valabila in ceea ce priveste omisiunea instantei interne de a proceda la ascultarea nemijlocita a martorului D.C., presupus informator al politiei, a carui declaratie data in prezenta procurorului constituia, in opinia Guvernului, unul dintre cele mai incriminatoare inscrisuri in privinta reclamantului (supra, par. 23 si 36).

50. Considerentele de mai sus ii sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca, prin condamnarea reclamantului in lipsa ascultarii nemijlocite a acestuia sau a martorilor si in lipsa unei examinari corespunzatoare a cererilor acestuia pentru expertizarea inregistrarilor convorbirilor telefonice si pentru audierea corespunzatoare a investigatorilor sub acoperire si a colaboratorului, autoritatile interne nu au oferit practic garantiile corespunzatoare pentru a contrabalansa problemele cauzate apararii prin limitarea drepturilor acesteia".

Pentru incalcarea principiului nemijlocirii, cititi si:

>>Ilisescu si Chiforec vs. Romania

>>Beraru vs. Romania

>>Cutean vs. Romania

>>Spinu vs. Romania

>>Flueras vs. Romania

>>Ion Tudor vs. Romania

>>Popa si Tanasescu vs. Romania

>>Hogea vs. Romania

>>Hanu vs. Romania

>>Manolachi vs. Romania

>>Nitulescu vs. Romania

>>Coniac vs. Romania

>>Moinescu vs. Romania